Invitatie la vals - Mihail Drumes - citate

"Iubirea e nesatioasa , de un egoism salbatic , vrea sa-i sacrifici tot fara sa-i ceri nimic in shimb multumindu-te doar cu ceea ce-ti ofera . Eu am vrut totul de la tine pentru ca-ti dadusem totul si oricum ceva mai bun decat mine nu puteam eu sa-ti dau . De aici a pornit greseala , de la acest schimb in aparenta just . Dar ce experienta aveam eu , de unde sa stiu eu ca iubirea dintre doua fiinte nu e niciodata egala , ca balanta atarna cand intr-o parte cand intr-alta dupa variabile de care foarte greu ne dam seama . In cazul nostru balanta atarna in favoara ta . Lanturile cu care ma incatusai erau mult mai puternice decat ale mele . "

"Ai crezut si poate inca mai crezi ca sunt proasta . Ah , e foarte firesc sa judeci asa . Te iubeam prea mult ! poate mai mult decat ai fi avut nevoie si NU STIU DACA O FEMEIE INRAGOSTITA RATIONEAZA VREODATA CU CREIERUL "

"Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Reteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care de altfel e primăvara dragostei. Acolo sălăşluieşte fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aştepţi? Paradisul n-are numai un şarpe, ci mai mulţi. Vrei să te muşte şarpele geloziei, al infidelităţii sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te şi caută altă femeie, ia-o mereu de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îţi creşte setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire."

"Bărbatul, datorită eului său aşa-zis "superior", se dă dragostei cu prudenţă, păstrând rezerve pentru sine, de aceea îşi păstrează măcar parţial echilibrul. Pe când noi, femeile, când iubim, ne dăm integral, mistuindu-ne în aşa fel, încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost."


"Vreau să-ţi intru în sânge..."