vineri, 30 ianuarie 2009

I see you!!!



Nu misca...stai sa te privesc!...mai bine taci!!
e mai bine sa nu zici nimic... doar stai!

Umbre, aura, lumina!

...I see the real you!

joi, 29 ianuarie 2009

Chasing away demons!


Who knew??!!
But DANG! I was ready to drive myself to the county mental hospital yesterday!

Sunt zile in care pur si simplu o iei razna...pe campii! Nu mai tii cont de nimeni si te lasi purtat de instinct.
Ziua de ieri asa a fost pentru mine, inca o linie trecuta si ma indepartam definitiv de realitatea "concreta".
De ce oare nu ma pot stapani in anumite situatii si sa iau o decizie buna si in favoarea mea. Oricum, aseara tot nu ar fi iesit cum as fi vrut, indiferent de ce as fi facut...
Uneori daca iti tii gura si TACI...(poate doar sa mormai putin in gand)..iesi mai invingator in unele imprejurari.
Sau poate e bine doar sa ignori? indiferenta face mai mult?
Daaa....asta e! Asa ca ma rog ca linia de care vorbeam mai sus sa devina din ce in ce mai groasa...ca sa nu ma mai apropii de ea...sa fiu o persoana calma, fara sa ma mai agit pentru orice "shit" si sa iau viata asa cum e ea...+...si sa ma gandesc ca ce este pentru mine e pus de-o parte (undeva in viitorul ...apropiat..i hope so)...

So, everytime you are feeling angry and you want to express that...just say (or scream ) ..just like George from Seinfeld: SeReNiTy NOWWWWWWWWWWWWWWWWWW!
:))))

miercuri, 28 ianuarie 2009

Lyrics - "Little things"


Sometimes I find myself sitting back and reminiscing
Especially when I have to watch other people kissing
And I remember when you started calling me your Mrs
All the play fighting
All the flirtatious disses
I'd tell you sad stories about my childhood
I dunno why I trusted you but I knew that I could
We?d spend the whole weekend
Lying in our own dirt
I was just so happy
In your boxers and your t-shirt

Dreams, dreams of when we had just started things
Dreams of you and me
It seems, it seems
That I can't shake those memories
I wonder if you have the same dreams too

The littlest things that take me there
I know it sounds lame but it's so true
I know it's not right but it seems unfair
That thing?s are reminding me of you
Sometimes I wish we could just pretend
Even if only for one weekend
So come on
Tell me
Is this the end?

Drinkin? tea in bed, watchin? DVD?s
When I discovered all your dirty, grotty magazines
You?d take me out shopping
And all we?d buy is trainers
As if we ever needed anything to entertain us
The first time that you introduced me to your friends
And you could that tell I was nervous, so you held my hand
When I was feeling down, you?d make that face you do
There's no-one in the world who could replace you

Dreams, dreams of when we had just started things
Dreams of me and you
It seems, it seems
That I can't shake those memories
I wonder if you feel the same way too

The littlest things that take me there
I know it sounds lame but it's so true
I know it's not right but it seems unfair
That thing?s are reminding me of you
Sometimes I wish we could just pretend
Even if only for one weekend
So come on
Tell me
Is this the end?

marți, 27 ianuarie 2009

Traim in.. Romania!


...si nu "ne ocupa tot timpul"! Daca eram atat de "ocupati" nu mai aveam timp sa ne framantam atat cu ideea asta! Desi sloganul isi are rostul intr-o emisiune...in viata mea..ii pierd continutul!
Ma intreb oare, in lumea asta atat de alerta mai avem timp si pentru sufletul nostru? De ce nu spune, "Traim..si asta ne ocupa toata viata"?
Practic, indiferent ca suntem in Romania, Bangladesh, Irak sau Honolulu fiecare om este individualizat de perceptia lui asupra vietii! Intr-adevar, faptul ca suntem in Romania ne face intr-un fel sa avem o anumita viziune dar asta nu ne limiteaza...sper..
Ne raportam la ce se intampla in tara, la cum este ea si cine o conduce, dar asta pe mine ma afecteaza intr-o mica masura!
Nu vreau sa mai aud de politica din Ro...este plina de indivizi putin spus ciudati care habar nu au ce inseamna economie de piata si politica (la nivel international).

da...in final...Traiesc in Romanica...dar sunt cu gandul departe!

Nepasare..

luni, 26 ianuarie 2009

Nervi!



Tragi aer in piept, te inrosesti la fata, strangi pumnii, iti musti limba....si te abtii!...
Exista oameni pe lumea asta care nu isi dau seama ca intrec o limita! In gandirea lor limitata cred ca au dreptul sa spuna ceva fara a avea nicio repercusiune, fara sa existe niciun fel de reactie la ce au zis...doar sa stai sa asculti...si sa "executi"!

Pe parcursul anilor de munca am mai invatat acest lucru...dar pana la urma am si eu o limita in a accepta situatia asta!

Citeam pe blog-ul lui Tudor Chirila un "Mic ghid de comunicare cu prostul" ce mi s-a parut foarte foarte fun: !

Poate e o idee buna sa aplic si eu ce spune! :)) m-ar scuti de multi nervi de pomana!

:D

Ploaia e uda...



M-am trezit azi dimineata si speram sa fie soare...am aruncat o privire pe geam..ploua!
De fiecare data cand ploua imi aduc aminte de copilarie...de vacanta de vara la tara, la bunici cand eram cea mai fericita atunci cand ploua. Ma descaltam si ma indreptam spre cea mai mare baltoaca sa dansez putin...sa ma ud mai mult si sa simt picaturile reci pe fata...ce minune! As da putin timpul inapoi numai sa pot sa fiu la fel ca atunci fara sa tin cont de cine ma priveste.
Oare pot sa fac aceeasi "schema" si acum..in Bucuresti? :))..sigur as fi considerata dusa cu capu..nu ca ar conta prea mult asta...numai ca nu am gasit nicio balta mai maricica :)!
Anyway...desi mi-am luat umbrela cu mine..am preferat sa o tin in geanta..si sa ma bucur de ploaia marunta!
Pe drumul spre serviciu totul parea asa inchis..gri.. Noroc ca in fata mea era o mamica cu o fetita care topaia prin ploaie..."Mami, nu mai sari in balta ca te uzi si pana la gradinita mai avem de mers..!!" si parca tot in contra facea :).
Am stat in spatele lor, nu puteam sa ratez ocazia de ma insenina putin cu bucuria fetitei.
..intr-un final am ajuns la munca..cu imaginea fetitei in ploaie!
Onother day...onother $!...work..dupa ma astepta ploaia!

vineri, 23 ianuarie 2009

Pastila de nesimtire!


Probabil ca multi dintre noi suntem afectati intr-o mica ...sau mare masura de ceea ce se intampla in jurul nostru.

Fie ca suntem deranjati de comportamentul unei persoane, fie ca e vorba de reactia celor cu care interactionam sau de modul in care "pun problema" ...stam si analizam, suntem frustrati si la urma urmei..cei din jur habar nu au!

Am hotarat (in urma unei discutii cu o colega/prietena) ca in fiecare dimineata sa ne administram o mica ..pastila de nesimtire! Asa trecem mai usor peste "shitt"urile unei zile care la urma urmei..nu conteaza!

Ar trebuie sa ne pese doar de parerea oamenilor importanti din viata noastra, de parerea oamenilor la care tinem ci nu a tuturor!

Trebuie sa facem o departajare concreta si pur si simplu la final sa spunem.."fuck..who cares"?...."and in the end, it doesn't really matters" :)

Asa ca, oameni buni, nu isi au rost frustrarile si "gandurile negre"....just smile and live the life!

I'ts a beautiful one!! and it's only ONE!

Cuvantul zilei - "sinceritatea" - ...Nothing else matters




Oare mai exista sinceritate?? Bineinteles ca este o intrebare retorica...dar tot stau si ma gandesc ca sunt din ce in ce mai putini oameni care apreciaza acest lucru.

Practic, cautand in dex :)) am dat peste "SINCERITATE = Însusirea de a fi sincer; lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; francheţe, loialitate. Cu sinceritate = în mod sincer; din toată inima." si mi-am dat seama ca e un "fenomen" pe cale de disparitie!

De ce oamenii nu isi exprima adevarata fata ci stau ascunsi dupa o masca?! oare teama de a nu fi placut te impinge sa te comporti intr-un anumit mod...fals?!


Totul la un moment dat iese la iveala..si atunci ce faci?...o iei de la capat sau adopti acelasi drum al falsitatii?!
Doar la copii mai vezi acest lucru...ei sunt nevinovati si sinceri! oare de ce in drumul nostru spre "intelepciune" pierdem cel mai important lucru. De ce nu mai stim sa fim sinceri si sa iubim exact ca un copil?

Eu continui sa accept sinceritatea asa cum este ea. Chiar daca uneori doare, e mai bine sa stii decat sa nu stii...
Usor usor devenim niste roboti, fara sentimente si principii..ghidati numai de cariera si profit in orice forma!
Pana la urma de ce ne facem atatea griji pentru ziua de maine? trebuie sa luam viata exact asa cum este ea....si sa fim deschisi si mai ales sinceri! E mai bine sa cunosti adevarata fata a oamenilor decat ipocrizia mascata cu lucruri "frumos ambalate".

Totusi...de ce este atat greu sa fim sinceri? ce ne costa?...de ce este greu sa fim noi?!!

s-ar evita asa multe neintelegeri...nu ar mai exista prietenii pe interes si poate ....nici nu am mai suferi din dragoste!

Si pentru un final "apoteotic" va las sa reflectati la cateva versuri:

"So close, no matter how far
Couldn't be much more from the heart
Forever trusting who we are
And nothing else matters

Never opened myself this way
Life is ours, we live it our way
All these words I don't just say
And nothing else matters

Trust I seek and I find in you
Every day for us something new
Open mind for a different view
And nothing else matters

Never cared for what they do
Never cared for what they know
But I know... "








joi, 22 ianuarie 2009

Viata!


Sunt zile in care esti atat de plictisit...ca iti vine sa te dai cu de pereti?...ei bine, asa a fost ziua asta pentru mine!

Viata uneori iti rezerva surprize iar alteori te lasa sa le astepti..

Lucrurile in viata mea s-au asezat pe un fagas normal...dar parca inca mai astept ceva..si nu stiu ce?! Oare astept surpriza?
Un lucru e cert...voi mai avea de asteptat!


In alta ordine de idei...astept cu nerabdare ziua de maine si soarele in ochi cand ma trezesc! Poate din cauza asta am starea asta....vreau soare, vreau primavara!!! vreau verdeata!! Trezirea!!